corlátă (-te),
s.f. –
1. Balustradă,
parapet. –
2. Policioară în
jurul cuptorului,
prichici. –
4. Iesle. –
5. Poliță,
dulap. –
6. Ogradă,
ocol, îngrăditură. Mag.
korlát „
ocol, îngrăditură” (Cihac, II, 493). Întrucît -
t indică uneori acuz., s-a reconstituit o
formă *
korlá de unde
corlă, s.f. (Trans. și Mold.,
ogradă, îngrăditură), cuvînt pe care Lahovary 316,
îl consideră anterior fazei indoeurop. După Scriban,
ar fi cuvînt gepidic, înrudit, cu germ.
Quer-latte, și mag.
ar proveni din
rom.