Dictionare:
Toate
DEX
Sinonime
Antonime
Neologisme
Ortografic
Arh. & Reg.
Etimologic
Academic
definiția cornul definiție dex
cornul
găsește rime pentru
cornul
Urmatoarele cuvinte sunt apropiate de cuvantul cautat:
conul
,
cornus
,
cornut
,
cornuț
Cuvinte apropiate:
conul
,
cornus
,
cornut
,
cornuț
CORN
1
, (
I 1, 6
)
coarne
, (
I 4, 5, II
)
cornuri
, s.n., (
I 3, III
)
corni
, s.m.
I. 1.
(La
animalele
cornute
)
Fiecare
dintre
cele
două
excrescențe
de pe
osul
frontal
al
rumegătoarelor
. ♢
Loc
. adj. (
Despre
cuvintele
, relatările cuiva)
Cu
coarne
=
exagerat
, de
necrezut
,
gogonat
,
umflat
. ♢ Expr.
A
lua
în
coarne
= (
despre
vite
) a
împunge
cu coarnele:
fig
. a se
repezi
cu
vorba
la cineva, a
certa
pe cineva.
A
scoate
coarne
= a
deveni
agresiv: a se
obrăznici
.
A fi mai cu
coarne
decât
altul
= a fi mai
grozav
decât
altul
.
A pune
(cuiva)
funia
în
coarne
= a
înșela
, a
amăgi
(pe cineva), a-i
impune
(cuiva)
voința
.
A se
lua
în
coarne
cu cineva
= a se
încăiera
, a se
lua
la
harță
.
A-și
arăta
coarnele
= a-și
manifesta
răutatea
,
dușmănia
.
A
căuta
(cuiva)
în
coarne
sau
a
căuta
(ori
a se
uita
)
în
coarnele
cuiva
= a
îndeplini
toate
gusturile
,
capriciile
cuiva: a
răsfăța
.
A pune
coarne
= a
călca
credința
conjugală: a
înșela
. (Pop.)
Cel cu
coarne
=
dracul
. ♦ P.
anal
.
Fiecare
dintre
cele
patru
organe
tactile
și
vizuale
ale
melcului
;
fiecare
dintre
cele
două
excrescențe
chitinoase
de
lângă
ochii
unor
cărăbuși
.
2.
(La sg.)
Substanță
chitinoasă
din care
sunt
constituite
coarnele
1
(
I 1
)
animalelor
(
folosită
pentru
fabricarea
unor
obiecte
).
3.
(Și în
sintagma
corn
de
vânătoare
)
Instrument
de
suflat
,
folosit
la
vânătoare
sau
pentru
chemări
,
semnalizări
etc. ♦
Instrument
muzical
de
suflat
format
dintr-un
tub
conic
de
alamă
sau din
alt
metal
. ♢
Corn
englez
=
instrument
muzical
din
familia
oboiului
,
dar
cu un
sunet
mai
grav
, cu
ancie
dublă
.
4.
Obiect
făcut
din
corn
1
(
I 2
) sau în
formă
de
corn
1
(
I 1
), în care se
păstrează
praful
de
pușcă
,
sarea
etc.;
p. ext
.
conținutul
acestui
obiect
. ♢ Expr.
Cornul
abundenței
=
simbol
al
belșugului
,
reprezentat
printr-un
vas
în
formă
de
corn
1
(
I 1
),
umplut
cu
fructe
și cu
flori
.
5.
Produs
de
panificație
din
făină
albă
, de
mici
dimensiuni
și în
formă
de
semilună
.
6.
(La pl.)
Nume
generic
dat
părților
unor
construcții
,
organe
de
mașini
,
unelte
etc. în
formă
de
corn
1
(
I 1
). ♦
Corn
1
(
I 1
) sau
vas
mic
de
lut
prelungit
cu o pană de
gâscă
prin care se
scurge
huma
colorată
,
folosită
în
ceramica
populară
pentru
decorarea
vaselor
.
7.
(La sg.)
Denumire
dată unur
formații
anatomice
cu
aspect
de
corn
1
(
I 1
).
Corn
uterin
.
8.
(În
sintagma
)
Cornul
lunii
=
luna
în
primul
și în
ultimul
pătrar
,
când
are
forma
de
seceră
.
9.
Compus:
cornul-
secarei
sau
corn
-de-
secară
=
ciupercă
parazită
care
trăiește
în
ovarul
diferitelor
plante
graminee
;
pintenul
secarei
(
Claviceps
purpurea
);
boală
provocată de această
ciupercă
și
manifestată
prin
apariția
în
spic
a unor
formații
tari
,
negricioase
,
întrebuințate
în
farmacie
pentru
extragerea
ergotinei
.
II. 1.
(Reg.)
Colț
,
ungher
,
margine
.
2.
(Înv.)
Aripă
de
oaste
, de
tabără
.
III.
(La pl.)
Căpriorii
casei
. – Lat.
cornu
.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia cornul
CORN
2
,
corni
, s.m.
Arbust
sau
arbore
mic
cu
lemnul
foarte
tare
, cu
frunze
opuse
, cu
flori
galbene
și cu
fructe
roșii
comestibile
,
ale
cărui
frunze
se
întrebuințează
la
vopsit
(
Cornus
mas
). – Lat.
cornus
.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia cornul
CORN
1
, (
I 1, 6
)
coarne
, (
I 4, 5, II
)
cornuri
, s.n., (
I 3, III
)
corni
, s.m.
I. 1.
(La
animalele
cornute
)
Fiecare
dintre
cele
două
excrescențe
de pe
osul
frontal
al
rumegătoarelor
. ♢
Loc
. adj. (
Despre
cuvintele
, relatările cuiva)
Cu
coarne
=
exagerat
, de
necrezut
,
gogonat
,
umflat
. ♢ Expr.
A
lua
în
coarne
= (
despre
vite
) a
împunge
cu coarnele:
fig
. a se
repezi
cu
vorba
la cineva, a
certa
pe cineva.
A
scoate
coarne
= a
deveni
agresiv: a se
obrăznici
.
A fi mai cu
coarne
decât
altul
= a fi mai
grozav
decât
altul
.
A pune
(cuiva)
funia
în
coarne
= a
înșela
, a
amăgi
(pe cineva), a-i
impune
(cuiva)
voința
.
A se
lua
în
coarne
cu cineva
= a se
încăiera
, a se
lua
la
harță
.
A-și
arăta
coarnele
= a-și
manifesta
răutatea
,
dușmănia
.
A
căuta
(cuiva)
în
coarne
sau
a
căuta
(ori
a se
uita
)
în
coarnele
cuiva
= a
îndeplini
toate
gusturile
,
capriciile
cuiva: a
răsfăța
.
A pune
coarne
= a
călca
credința
conjugală: a
înșela
. (Pop.)
Cel cu
coarne
=
dracul
. ♦ P.
anal
.
Fiecare
dintre
cele
patru
organe
tactile
și
vizuale
ale
melcului
;
fiecare
dintre
cele
două
excrescențe
chitinoase
de
lângă
ochii
unor
cărăbuși
.
2.
(La sg.)
Substanță
chitinoasă
din care
sunt
constituite
coarnele
1
(
I 1
)
animalelor
(
folosită
pentru
fabricarea
unor
obiecte
).
3.
(Și în
sintagma
corn
de
vânătoare
)
Instrument
de
suflat
,
folosit
la
vânătoare
sau
pentru
chemări
,
semnalizări
etc. ♦
Instrument
muzical
de
suflat
format
dintr-un
tub
conic
de
alamă
sau din
alt
metal
. ♢
Corn
englez
=
instrument
muzical
din
familia
oboiului
,
dar
cu un
sunet
mai
grav
, cu
ancie
dublă
.
4.
Obiect
făcut
din
corn
1
(
I 2
) sau în
formă
de
corn
1
(
I 1
), în care se
păstrează
praful
de
pușcă
,
sarea
etc.;
p. ext
.
conținutul
acestui
obiect
. ♢ Expr.
Cornul
abundenței
=
simbol
al
belșugului
,
reprezentat
printr-un
vas
în
formă
de
corn
1
(
I 1
),
umplut
cu
fructe
și cu
flori
.
5.
Produs
de
panificație
din
făină
albă
, de
mici
dimensiuni
și în
formă
de
semilună
.
6.
(La pl.)
Nume
generic
dat
părților
unor
construcții
,
organe
de
mașini
,
unelte
etc. în
formă
de
corn
1
(
I 1
). ♦
Corn
1
(
I 1
) sau
vas
mic
de
lut
prelungit
cu o pană de
gâscă
prin care se
scurge
huma
colorată
,
folosită
în
ceramica
populară
pentru
decorarea
vaselor
.
7.
(La sg.)
Denumire
dată unur
formații
anatomice
cu
aspect
de
corn
1
(
I 1
).
Corn
uterin
.
8.
(În
sintagma
)
Cornul
lunii
=
luna
în
primul
și în
ultimul
pătrar
,
când
are
forma
de
seceră
.
9.
Compus:
cornul-
secarei
sau
corn
-de-
secară
=
ciupercă
parazită
care
trăiește
în
ovarul
diferitelor
plante
graminee
;
pintenul
secarei
(
Claviceps
purpurea
);
boală
provocată de această
ciupercă
și
manifestată
prin
apariția
în
spic
a unor
formații
tari
,
negricioase
,
întrebuințate
în
farmacie
pentru
extragerea
ergotinei
.
II. 1.
(Reg.)
Colț
,
ungher
,
margine
.
2.
(Înv.)
Aripă
de
oaste
, de
tabără
.
III.
(La pl.)
Căpriorii
casei
. – Lat.
cornu
.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia cornul
CORN
1
, (
I 1, 6
)
coarne
, (
I 4, 5, II
)
cornuri
, s.n., (
I 3, III
)
corni
, s.m.
I. 1.
(La
animalele
cornute
)
Fiecare
dintre
cele
două
excrescențe
de pe
osul
frontal
al
rumegătoarelor
. ♢
Loc
. adj. (
Despre
cuvintele
, relatările cuiva)
Cu
coarne
=
exagerat
, de
necrezut
,
gogonat
,
umflat
. ♢ Expr.
A
lua
în
coarne
= (
despre
vite
) a
împunge
cu coarnele:
fig
. a se
repezi
cu
vorba
la cineva, a
certa
pe cineva.
A
scoate
coarne
= a
deveni
agresiv: a se
obrăznici
.
A fi mai cu
coarne
decât
altul
= a fi mai
grozav
decât
altul
.
A pune
(cuiva)
funia
în
coarne
= a
înșela
, a
amăgi
(pe cineva), a-i
impune
(cuiva)
voința
.
A se
lua
în
coarne
cu cineva
= a se
încăiera
, a se
lua
la
harță
.
A-și
arăta
coarnele
= a-și
manifesta
răutatea
,
dușmănia
.
A
căuta
(cuiva)
în
coarne
sau
a
căuta
(ori
a se
uita
)
în
coarnele
cuiva
= a
îndeplini
toate
gusturile
,
capriciile
cuiva: a
răsfăța
.
A pune
coarne
= a
călca
credința
conjugală: a
înșela
. (Pop.)
Cel cu
coarne
=
dracul
. ♦ P.
anal
.
Fiecare
dintre
cele
patru
organe
tactile
și
vizuale
ale
melcului
;
fiecare
dintre
cele
două
excrescențe
chitinoase
de
lângă
ochii
unor
cărăbuși
.
2.
(La sg.)
Substanță
chitinoasă
din care
sunt
constituite
coarnele
1
(
I 1
)
animalelor
(
folosită
pentru
fabricarea
unor
obiecte
).
3.
(Și în
sintagma
corn
de
vânătoare
)
Instrument
de
suflat
,
folosit
la
vânătoare
sau
pentru
chemări
,
semnalizări
etc. ♦
Instrument
muzical
de
suflat
format
dintr-un
tub
conic
de
alamă
sau din
alt
metal
. ♢
Corn
englez
=
instrument
muzical
din
familia
oboiului
,
dar
cu un
sunet
mai
grav
, cu
ancie
dublă
.
4.
Obiect
făcut
din
corn
1
(
I 2
) sau în
formă
de
corn
1
(
I 1
), în care se
păstrează
praful
de
pușcă
,
sarea
etc.;
p. ext
.
conținutul
acestui
obiect
. ♢ Expr.
Cornul
abundenței
=
simbol
al
belșugului
,
reprezentat
printr-un
vas
în
formă
de
corn
1
(
I 1
),
umplut
cu
fructe
și cu
flori
.
5.
Produs
de
panificație
din
făină
albă
, de
mici
dimensiuni
și în
formă
de
semilună
.
6.
(La pl.)
Nume
generic
dat
părților
unor
construcții
,
organe
de
mașini
,
unelte
etc. în
formă
de
corn
1
(
I 1
). ♦
Corn
1
(
I 1
) sau
vas
mic
de
lut
prelungit
cu o pană de
gâscă
prin care se
scurge
huma
colorată
,
folosită
în
ceramica
populară
pentru
decorarea
vaselor
.
7.
(La sg.)
Denumire
dată unur
formații
anatomice
cu
aspect
de
corn
1
(
I 1
).
Corn
uterin
.
8.
(În
sintagma
)
Cornul
lunii
=
luna
în
primul
și în
ultimul
pătrar
,
când
are
forma
de
seceră
.
9.
Compus:
cornul-
secarei
sau
corn
-de-
secară
=
ciupercă
parazită
care
trăiește
în
ovarul
diferitelor
plante
graminee
;
pintenul
secarei
(
Claviceps
purpurea
);
boală
provocată de această
ciupercă
și
manifestată
prin
apariția
în
spic
a unor
formații
tari
,
negricioase
,
întrebuințate
în
farmacie
pentru
extragerea
ergotinei
.
II. 1.
(Reg.)
Colț
,
ungher
,
margine
.
2.
(Înv.)
Aripă
de
oaste
, de
tabără
.
III.
(La pl.)
Căpriorii
casei
. – Lat.
cornu
.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia cornul
Widget WebDex
- Ia cu tine dictionarul explicativ roman in blogul, pagina sau site-ul tau!
Plugin de browser
- Adauga pluginul de cautare WebDex in browserul tau.
Webdex.ro foloseste cookies pentru a putea afisa rezultatele corecte. Continuand navigarea pe acest site, esti de acord cu folosirea de cookies.
Mai multe detalii
OK