covîrșí (-șésc, -ít),
vb. –
1. A depăși. –
2. A da pe dinafară, a
trece peste. –
3. A inunda, a invada. –
4. A
copleși. –
5. A
învinge, a
supune, a
domina. Se pare că trebuie
plecat de la un sl. *
povrŭšiti „a
copleși”. S-a
produs desigur o
schimbare de prefix, ca în
covîrni ›
povîrni, probabil sub influența lui
cotropi, sau a expresivității mai
mari a lui
co-. Cf.
vîrf. După Pușcariu,
Dacor., VI, 313 și
DAR, de la expresia
rom.
cu vîrf „
plin”; pe
lîngă diferite dificultăți însă, acest
tip de
compunere ar fi ciudat în
rom. După Scriban, din sl.
vrŭšiti cu prefix
ku. – Der.
covîrșitor, adj. (copleșitor;
prea puternic).