cum
adv. și conj. –
1. În ce
fel? (funcție modală, servește pentru interogație
directă sau indirectă):
cum ai făcut? (Ispirescu). –
2. Ce? (adv.
inter., prin care se
răspunde la o
chemare sau o
întrebare, așteptîndu-se mai
multe lămuriri). –
3. (Funcție emfatică, în propoziții interogative sau exclamative):
cum să nu știu? (
Creangă),
cum vîjîie codrul! (Coșbuc). –
4. De ce? (funcție cauzală):
cum s-o părăsesc? (Popular Jarnik). –
5. Cît (funcție comparativă):
cumu mai curund (Dosoftei), urmat de un comparativ, astăzi se
preferă cît. –
6. La
fel ca (funcție comparativă):
ai fost om cum sunt și dînșii (Eminescu). –
7. În
felul în care (funcție comparativă emfatică):
tăia cum se taie (Fundescu);
las-să mă cheme cum m-a chemat (
Creangă). –
8. Așa precum (funcție explicativă întemeiată pe funcția comparativă):
cum zice Scriptura (Coresi). –
9. Cînd, pe cînd (funcție temporală):
cum venea, cît de colo vede cele două capete (
Creangă). –
10. Cînd, îndată ce (funcție temporală):
cum au văzut apa, cum au năvălit (M. Costin).
11. (Înv.) Ca să (funcție finală, cu conjunctivul):
își va pune toate puterile, cum să-și sfîrșească slujba (Ispirescu). –
12. Funcție conjunctivă,
ma ales împreună cu
că:
din inima lui simte un copac cum că răsare (Eminescu). – Mr., megl., istr.
cum. Lat.
quomo(do) (Diez, I, 135; Pușcariu 439; Candrea-Dens., 433; REW 6972;
DAR); cf. it.
come, prov.
co(m), fr.
comme, sp.,
port.
como. V. și Gamillscheg, s.v.
comme, și J. Vising,
Quomodo in den rom. Sprachen, în
Abhandlungen A. Tobler, Halle 1895, p. 113-23. Comp.
cum se cade, adv., adj. (în
mod cinstit; cinstit;
perfect), care uneori se
scrie într-un
singur cuvînt, se întemeiază pe vb.
a se cădea, „a se
cuveni”;
cumva, adv. (oarecum;
poate, posibil, eventual), cu
va de la vb.
vrea (
nu cumva?);
necum, adv. (nici
măcar;
chiar mai
puțin);
oarecum, adv. (într-un
fel;
puțin,
ușor);
oricum, adj. (în orice
fel, indiferent cum), cu var.
orișicum;
precum, conj. (
așa cum; după), cu prep.
pre.