cuptór (cuptoáre),
s.n. –
1. Construcție de
cărămidă,
piatră etc. pentru
copt pîinea. –
2. Mașină de gătit,
plită. –
3. Cantitate de pîine coaptă o dată. –
4. Sobă în
casele de
țară,
vatră. –
5. Arșiță,
căldură mare. –
6. Luna iulie. – Istr.
coptor. Lat. *
coctorium (Densusianu,
Rom., XXXIII, 277; Candrea-Dens., 371; REW 2019; Jokl,
BA, IV, 195;
DAR); cf.
alb.
koftor, abruz.
kottora „
ceaun”, calabr.
cuttuoru, it.
cottoio (Battisti, II, 1140). Cf.
coace. – Der.
cuptorar, s.m. (lucrător la un cuptor);
cuptorie, s.f. (acoperiș de protecție la
cuptorul casei, în Trans.);
cuptoriș, s.n. (Trans.,
nișă făcută de
obicei pe
fundul gropii pentru a pune sicriul lateral). După Capidan,
Raporturile, 223 și Mladenov 251, din
rom. provine bg.
koptor „balegă uscată”; pare însă mai
puțin probabilă legătura
acestui cuvînt cu
coptură.