curáj (-juri),
s.n. –
1. Vitejie, temeritate. –
2. Furie, mînie. – Var. (pop.)
coraj. Mr.
curagiu. Fr.
courage, it.
coraggio (
sec. XVIII). Sensul 2 se potrivește mai
bine pentru var., cf. sp.
coraje. Cuvîntul mr. provine din it. – Der.
curajos, adj., din fr.
courageux;
încuraja, vb. (a îmbărbăta, a
anima, a stimula), din fr.
encourager;
încurajator, adj. (de încurajare);
descuraja, vb. (a demoraliza, a demobiliza), format pe
baza fr.
décourager;
descurajator, adj. (care descurajează).