curmeá (-éle),
s.f. –
Partea din
spate a
plugului. Origine incertă. Din ruus.
kormá „
partea dinapoi”, după Cancel 15, sau din bg.
kărmá (Conev 71). Weigand,
Jb, XIX, 79, oscilează
între lat. *
columella și der. de la
cormană, cu
schimbare de suf. Este posibil să fie
vorba de un der. de la
cormană, cu
schimbare de suf. Este posibil să fie
vorba de un der. de la
curmei (sau *
curmel),
cum este
cățel-cățea,
dar semantismul nu este
clar.