Dictionare:
Toate
DEX
Sinonime
Antonime
Neologisme
Ortografic
Arh. & Reg.
Etimologic
Academic
definiția cuvântului definiție dex
cuvântului
găsește rime pentru
cuvântului
CUVẤNT
,
cuvinte
, s.n.
1.
Unitate
de
bază
a
vocabularului
, care
reprezintă
asocierea
unui
sens
(sau a unui
complex
de
sensuri
) și a unui
complex
sonor
;
vorbă
. ♢
Cuvânt
simplu
=
cuvânt
care
conține
un
singur
morfem
radical
.
Cuvânt
primitiv
=
cuvânt
care
servește
ca
element
de
bază
pentru
formarea
altor
cuvinte
.
Cuvânt
compus
=
cuvânt
format
prin
compunere
.
Cuvânt
derivat
=
cuvânt
format
prin
derivare
.
Cuvânt
-
matcă
=
cuvânt
care se
află
în
fruntea
unui
articol
de
dicționar
, sub care se
grupează
și se
glosează
toate
variantele
și
expresiile
,
uneori
și
derivatele
și
compusele
. ♢ (Lingv.; în
compusul
)
Cuvânt
-
titlu
=
cuvântul
definit
în
articolul
de
dicționar
respectiv
. ♢ Expr.
A nu
găsi
(sau
a nu avea
)
cuvinte
= a nu fi în
stare
(sub
impulsul
unor
stări
afective
puternice
) să
exprimi
ceea ce
gândești
.
Cu alte
cuvinte
=
a)
exprimând
același
lucru
altfel
;
b)
deci
, prin
urmare
,
așadar
.
Într-un
(sau
cu un
)
cuvânt
= pe
scurt
, în
concluzie
,
deci
,
așadar
.
În
puține
cuvinte
= pe
scurt
, în
rezumat
.
Cuvânt
cu
(sau
de
)
cuvânt
=
fără
nici o
modificare
,
exact
,
fidel
.
Dintr-un
cuvânt
=
imediat
,
numaidecât
. ♦
Joc
de
cuvinte
=
glumă
bazată
pe
asemănarea
cuvintelor
,
calambur
.
Cuvinte
încrucișate
=
joc
distractiv
-
educativ
în care
trebuie
găsite
, pe
baza
unor
indicații
date
, o
serie
de
cuvinte
astfel
aranjate
într-o
figură
geometrică
împărțită
în
pătrățele
,
încât
cuvintele
citite
orizontal
să
aibă
o
literă
comună
cu
cele
citite
vertical
.
2.
Gând
,
idee
exprimată
prin
vorbe
;
spusă
. ♢
Cuvânt
greu
=
vorbă
hotărâtoare
; (la pl.)
vorbe
de
dojană
, de
ocară
.
Cuvânt
introductiv
sau
cuvânt
înainte
=
prefață
,
introducere
(la o
lucrare
).
Purtător
de
cuvânt
=
persoană
autorizată
să
exprime
în
mod
public
păreri
care
arată
punctul
de
vedere
al
forului
pe care
îl
reprezintă
. ♢ Expr.
A pune un
cuvânt
(
bun
) = a
interveni
(
favorabil
)
pentru
cineva.
În
(
toată
)
puterea
cuvântului
= în
înțelesul
adevărat
, pe
deplin
, cu
desăvârșire
.
A
tăia
(sau
a
curma
)
cuiva
cuvântul
= a
întrerupe
pe cineva din
vorbă
. (Reg.)
A
începe
cuvânt
= a
începe
vorba
, a
spune
. ♦
Subiect
de
vorbă
, de
povestire
,
istorisire
.
3.
Cuvântare
,
discurs
,
conferință
. ♢ Expr.
A
cere
(sau
a da
,
a avea
)
cuvântul
(într-o
sedință
, într-o
adunare
) = a
cere
(sau a da cuiva etc.)
dreptul
de a
vorbi
.
A
lua
cuvântul
= a
vorbi
(într-o
adunare
).
A-i
lua
cuiva
cuvântul
= a
interzice
cuiva să-și mai
continue
afirmațiile
(într-o
adunare
).
4.
Învățătură
,
îndrumare
, sfat:
p. ext.
dispoziție
,
ordin
. ♢ Expr.
A
înțelege
(sau
a
ști
)
de
cuvânt
= a
asculta
de
spusele
, de
sfaturile
cuiva.
Cuvânt
de
ordine
=
dispoziție
dată de un
superior
.
5.
Promisiune
, făgăduială:
angajament
. ♢ Expr.
Om
de
cuvânt
=
om
care își ține
făgăduielile
.
Cuvânt
de
onoare
(sau
de
cinste
,
de
om
) =
promisiune
sau
asigurare
care
angajează
cinstea
cuiva.
A
(
-și
)
da
cuvântul
(
de
onoare
) = a se
angaja
în
mod
hotărât
că va
face
cu
orice
preț
ceva. (
A
crede
)
pe
cuvânt
= (a
crede
)
fără
a mai
controla
exactitatea
spuselor
.
A-și ține
cuvântul
sau
a se ține de
cuvânt
= a-și
îndeplini
o
promisiune
făcută
.
6.
Părere
,
opinie
exprimată:
punct
de
vedere
. ♦
Libertate
,
drept
de a
revendica
ceva.
7.
(Mai
ales
la pl.)
Discuție
,
ceartă
,
ciorovăială
. ♢ Expr.
Schimb
de
cuvinte
=
discuție
aprinsă
,
ceartă
,
sfadă
. (Reg.)
Nu-i
cuvânt
= e
indiscutabil
.
8.
Motiv
,
rațiune
,
cauză
. ♢ Expr.
Cu
drept
cuvânt
= pe
bună
dreptate
, la
drept
vorbind
.
9.
(Înv.)
Știre
,
veste
, informație:
zvon
.
10
. (Înv.)
Înțelegere
,
pact
,
acord
,
convenție
.
11.
(
Rar
)
Facultatea
de a
vorbi
;
voce
,
grai
.
12.
(În
sintagmele
)
Cuvânt
-
cheie
=
a)
termen
folosit
pentru
a
marca
o
diviziune
într-un
catalog
(de
bibliotecă
);
b)
termen
al unei
unități
frazeologice
pe care
cade
accentul
semantic
.
Cuvânt
-
vedetă
=
termen
ales
din
titlul
unei
lucrări
sau al unei
publicații
, care
foloseste
la
orânduirea
alfabetică
a
lucrării
în
catalogul
general
sau în
catalogul
pe
materii
.
13.
(
Inform
.)
Format
standard
în care se
înscriu
datele
și
instrucțiunile
la (
mini
)
calculatoare
. – Lat.
conventus
„
adunare
,
întrunire
”,
conventum
„
înțelegere
”.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia cuvântului
Widget WebDex
- Ia cu tine dictionarul explicativ roman in blogul, pagina sau site-ul tau!
Plugin de browser
- Adauga pluginul de cautare WebDex in browserul tau.
Webdex.ro foloseste cookies pentru a putea afisa rezultatele corecte. Continuand navigarea pe acest site, esti de acord cu folosirea de cookies.
Mai multe detalii
OK