delíu (delíi),
s.m. –
1. (Înv.)
sălbatic,
om brutal. –
2. În
oastea turcă,
corp de cavalerie
ușoară. –
3. Corp de cavalerie format în Muntenia de Mihai
Viteazul, desființat
apoi. –
4. Gardă albaneză
călare a domnitorilor, în cursul
sec. XVIII. Tc.
deli „nebun; călăreț” (Roesler 591; Șeineanu, II, 155; Lokotsch 506), cf. ngr. ντελῆς, bg., sb.
deli.