despuiá (despói, despuiát),
vb. –
1. A
jupui, a
scoate pielea. –
2. A
scoate, a dezgoli. –
3. A
fura, a jefui, a
prăda. –
4. A examina. – Var.
despoia. Mr.
dispol’u, dispul’are, megl.
dispol’, istr.
despol’u. Lat.
dĭspolĭāre (Densusianu,
Hlr., 189; Pușcariu 525; Candrea-Dens., 492; REW 2602; Tiktin), cf. it.
despogliare, prov., cat.
despullar, fr.
dépouiller, sp.,
port.
despojar. Sensul 4 este un galicism, care
traduce sensul fr.
dépouiller.