destrăbălá (destrăbăléz, destrăbălát),
vb. – A
corupe, a vicia, a perverti. Origine necunoscută.
Prezența lui
b intervocalic, ca și lipsa mărturiilor
vechi, ne
fac să
credem că este
vorba de un cuvînt modern,
poate it.
(s)traballare „a oscila”. Nu este posibilă der. din lat. *
disterebellāre (Densusianu,
GS, V, 358).