díblă (díble),
s.f. –
Vioară. – Var.
diplă. Sb., slov.
dipla „
fluier” (Miklosich,
Slaw. Elem., 21; Tiktin; Candrea), din ngr. δίπλα (Vasmer,
Gr., 53); cf. germ.
Diple. După
Graur 150, din țig.
dibla. – Der.
diblar, s.m. (violonist);
diblaș, s.m. (violonist).