dóxă (-xe),
s.f. – Prudență, înțelepciune,
minte. – Var.
doxie, docsă, docsie. Mr.
dhoxă. Ngr. δόξα „
glorie, considerație” (Tiktin; Gáldi 175). Este
destul de popular; se folosește cu
forma doftă, s.f. (Munt., reputație). – Der.
doxologie, s.f. (te deum), din gr. δοξολογία (
sec. XVIII, cf. Gáldi 175);
doxastar, s.n. (
carte care conține doxologiile), din ngr. δοξασταριον;
doxastih, s.n. (motet care însoțește doxologia), din ngr. δοξαστιχόν.