drácilă (drácile),
s.f. – Bucsău (Berberis
vulgaris). – Var.
dracină. Origine incertă.
Ar putea proveni din sl.
dračĭ „
mur” (Miklosich,
Slaw. Elem., 21; Cihac, II, 100; Tiktin; Conev 46), cf. bg.
dračka,
rus.
dračije, der. ca
racilă de la
rac. După G. Meyer,
Neugr. St., II, 26 și
Pascu,
Arch. Rom., VI, 231, din bg.
dračka, de unde și ngr. δράτσινον. Mai
puțin probabilă este originea tracică presupusă de
Iordan,
Dift., 254, urmîndu-l pe Hasdeu,
Cuv. din Bătrîni, I, 276, care se gîndea la un cuvînt dac, *
drocila.