dúblu (dúblă),
adj. – Care este de
două ori mai
mare, îndoit. – Var. (înv.)
duplu. Fr.
double. – Der.
dublă, s.f. (
măsură pentru cereale,
egală cu 20 l), abreviere de la
dublu decalitru;
dubla, vb. (a
face să
devină de
două ori mai
mare, a îndoi);
dubleu (var.
dublé), s.n. (metal placat cu
aur; lovitură
dublă, la
jocul de
biliard, în
casă etc.), din fr.
doublé;
dublet, s.n. (al doilea exemplar al unui
obiect);
duplica, vb. (a
face un duplicat), din lat.
duplicare (
sec. XIX);
duplicat, s.n., din germ.
Duplikat;
duplicitate, s.f., din fr.
duplicité. Var.
duplu se explică prin încrucișarea cu ngr. δυπλοῦς › mr.
duplu.