duiós (duioásă),
adj. –
1. Mișcător. –
2. Simțitor, sensibil. –
3. Tandru, blînd,
gingaș. –
4. Dulce, mîngîietor, drăgăstos. –
5. (Trans. de
Vest) Dornic, avid. – Var. (Trans.)
doios. Lat. *
dolĭōsus (P. Papahagi,
Notițe, 20; Pușcariu 553; Candrea-Dens., 527;
Graur,
BL, V, 96).
Ar putea fi și o der. internă, plecîndu-se de la *
doi ‹ lat. *
dolium, cf. it.
(cor)doglio, doglia și it.
doglioso (după Tiktin, pe
baza lui
a durea, ceea ce este mai
puțin evident).
Primul sens, înv., este
bogat atestat în
sec. XVII-XIX. – Der.
duioșie, s.f. (
iubire, dulceață
plină de
melancolie);
duioșime, s.f. (înv., duioșie);
duință, s.f. (înv., duioșie);
înduioșa, vb. (a
mișca, a emoționa);
înduioșetor, adj. (care înduioșează).