execuții, s.f. 1. Faptul de a executa; executare. 2. Încasare forțată a unei datorii pe cale judecătorească sau prin mijloace fiscale. 3. Aducere la îndeplinire a unei sentințe de condamnare la moarte. 4. Ducere la îndeplinire a unei hotărâri judecătorești referitoare la definitie/evacua">evacuarea unei locuințe, la definitie/atribui">atribuirea copiilor în caz de divorț etc. [Pr.: eg-ze-] – Din fr. exécution.