fag (fági),
s.m. – Fagure de
miere. Lat.
favus (
DAR; REW 3228). Cuvînt înv., înlocuit de der.
fagur (var.
fagure), s.m. Se consideră acest cuvînt ca un sing. reconstituit pe
baza pl.
faguri din cel anterior, sau ca der. din lat.
*favulus (Pușcariu 570; Candrea-Dens., 541; REW 3227a;
DAR). Byck-
Graur,
BL, I, 28,
preferă prima soluție, considerînd inexplicabil rezultatul ν ›
g;
dar această confuzie este
frecventă în
rom., cf.
barză și în it., cf.
parvulus ›
pargoletto,
nuvolo ›
nugolo, etc. – Der.
făguros, adj. (
dulce, zaharat).