falț (fálțuri),
s.n. –
1. Ștraif de legătorie. –
2. Scobitură,
șanț la
cotorul cărții legate. –
3. Canelură,
șanț la
cotorul cărții legate. –
4. Lamă pentru desprins
carnea de pe
piei. – Var.
felț, s.n. (ștraif). Germ.
Falz (
DAR), la sensul 4 cu cel al germ.
Falzeisen. – Der.
fălțui, vb. (a îndoi
colile care
alcătuiesc o
carte), din germ.
falzen (Borcea 186);
fălțuială, s.f. (îndoire);
fălțuitor, s.m. (
persoană care execută operația de a fălțui);
fălțuitoare, s.f. (unealtă cu care se fălțuiește;
rindea). Cf. ngr. φαλτσέττα „
cuțit de cizmar”.