feméie (feméi),
s.f. –
1. (Înv.)
Familie. –
2. Nevastă,
soție. –
3. Femeie căsătorită. –
4. Persoană de
sex feminin. – Var.
fomeie, (Mold.)
fimeie, (înv.)
făme(a)ie. Mr.
fumeal’e, megl.
fămel’ă, fumel’ă. Lat.
fămĭlia (Pușcariu 595; Candrea-Dens., 575; REW 3180;
DAR; Wagner,
ZRPh., 1921, 586; Rohlfs,
Differenzierung, 80), cf.
alb.
fëmiljë „
copil”, v. lomb.
fameja,
gal.,
port.
femia. Schimbarea semantică
apare numai în dacorom. – Der.
femeiesc, adj. (feminin);
femeiește, adv. (ca
femeile);
femeiet, s.m. (mulțime de
femei);
femeiușcă, s.f. (muierușcă; femelă a unui
animal; regulator de presiune la războiul de
țesut de
mînă);
afemeiat, adj. (muieratic), reproduce fr.
effeminé,
redus la
forma din
rom.
femeie. Este dublet de la
familie.