fistíc (fistíci),
s.m. –
1. Arbore din
țările calde cu
fructe conținînd sîmburi comestibili. –
2. (S.n.)
fructul fisticului. – Var. (înv.)
fîstîc. Tc.
fistik, arab.
fostuq, per.
festuq (Șeineanu, II, 173; Lokotsch 620; Ronzevalle 124), cf.ngr. φυστίϰι,
alb.
festek (Meyer 100), lat. med.
festechum, fr.
fustet, sp.
alfóncigo,
port.
fistico; cf.
forma paralelă din per.
pistaq, de unde ngr. πιστάϰη, lat. med.
pistacia, fr.
pistache, sp.
pistacho, sl.
pistikŭ. – Der.
fistichiu, adj. (înv.,
verde gălbui; înv., extravagant), din tc.
fistiki;
fîstîci, vb. (a tulbura, a
năuci, a
zăpăci), probabil aluzie la culoarea palidă care caracterizează tulburarea, cf.
sfecli;
fîstîceală, s.f. (confuzie).