fleáșc
interj. – Exprimă
zgomotul produs de lovirea unui
corp cu un
obiect moale sau
fără consistență. Creație expresivă, cf.
fleci, pleosc. – Der.
fleașcă, s.f. (
palmă, lovitură;
obiect,
moale, cu consistența unui
terci;
prost,
tont);
fleșcăi (var.
fleoșcăi, fleoșni), vb. (a
clefăi prin
noroi; a se înmuia; a
deveni moale, a fi
prea copt, a se
strica);
fleșcăială, s.f. (
rar,
palmă;
noroi,
glod, mocirlă);
fleșcăraie, s.f. (
noroi);
fleștenic (var.
fleștenog), s.n. (cîrpă), cf.
Iordan,
BF, II, 176;
fleșteri, vb. (Trans., a se veșteji);
fleștură, s.f. (
femeie de moravuri
ușoare);
foloștină, s.f. (tescovină;
fulg de
zăpadă;
puf);
feleștioc (var.
folostioc, feleșteu), s.n. (cîrpă folosită la ungerea roților
carului), cf. Drăganu,
Dacor., I, 319 și
Iordan,
BF, II, 173;
feșteli, vb. ( a
murdări, a mînji), din cuvîntul precedent prin intermediul unui metateze;
feșteleală, s.f. (murdărie);
beșteli, vb. (a
murdări; a chinui, a
călca în
picioare, a maltrata);
beșteleală, s.f. (murdărie; maltratare).
Feșteli este evident creație expresivă, după
cum o
arată înrudirea lui din
punct de
vedere semantic și fonetic cu
feleștioc, terminația -
li și
prezența var.
beșteli. Asemănarea cu mag.
festeni „a vopsi” (Cihac, II, 499;
DAR; Drăganu,
Dacor, I, 319; Bogrea,
Dacor., IV, 853; Pușcariu,
Dacor., XII, 467, care propune un mag. *
festelni), pare întîmplătoare; cf. și
ferfeli, terfeli. După Drăganu,
Dacor., II, 263,
beșteli ar fi un der. de la un mag. *
bestyál-, de la
bestya „
animal”; și după
Graur 129, din țig.
beštele „
așezați-vă”.