franzélă (franzéle),
s.f. – Pîine
albă. – Var.
franzolă. Mr.
frunzelă. Ngr. φραντσόλα (
Pascu,
Arch. Rom., VI, 230;
Pascu, I, 235; Tagliavini,
Arch. Rom., XVI, 381; Gáldi 192), din it.
franc(ce)sella, cf. tc.
francala (Miklosich,
Türk. St., 56), bg.
franğela. Cf.
frînc. Der.
franzelar, s.m. (brutar);
franzelărie, s.f. (brutărie).