fundúc (fundúci),
s.m. – (Înv.) Monedă turcească de
aur, ce valora 12
taleri în 1821, și 4
rubiele sau 8,8
franci de
aur în 1848. Tc.
findik (Șeineanu, III, 53; Lokotsch 617; Ronzevalle 125). – Der.
funducliu, s.m. (monedă turcească de
aur, a
cărei valoare nominală
era de 7
piaștri, de
fapt 4
piaștri și 35
parale), din tc.
fundukli. Sec. XVIII.