gínere (gíneri),
s.m. –
1. Soțul unei
femei, în raport cu
părinții acesteia. –
2. Mire. – Mr.
dzinere, megl.
ziniri, istr.
žiner. Lat.
gĕner (Pușcariu 720; Candrea-Dens., 745; REW 3730;
DAR), cf. it.
genero, prov.
genere, fr.
gendre, sp.
yerno, port.
genro. Cuvînt
comun în toate regiunile (ALR, II, 259). Nu are sensul de „
bărbat căsătorit” pe care Sandfeld 37
îl presupune, deducîndu-l din ngr. γαμβρός;
indică numai
persoana căsătorită, din
punctul de
vedere al înrudirii sale spirituale cu
socrii, sau în cursul
ceremoniei de
nuntă. – Der.
gineri, vb. (a
face pe cineva să-i fie
ginere, a-și da
fata după cineva);
ginerie, s.f. (
gradul de rudenie al
ginerelui cu
socrii).