gospodár (gospodári),
s.m. –
1. Domn,
titlu dat domnitorilor Munteniei și Moldovei, în documentele sl., ca
traducere pentru
domn. –
2. Stăpîn. –
3. Stăpînul
casei,
capul familiei. –
4. (Adj.) Harnic,
priceput, care care
știe să se
chivernisească,
econom. – Var. (
rar)
hospodar. Sl.
gospodarĭ (Miklosich,
Lexicon, 138; Cihac, II, 125), cf.
ceh.
hospodar „
priceput”,
rus.
gospodarĭ „
gospodar”. – Der.
gospod, adj. (domnesc), abreviere de la sl.
gospodini, termen administrativ
fără circulație reală;
gospodăreasă (var.
gospodăriță), s.f. (stăpîna
casei);
gospodină, s.f. (
femei care se ocupă de treburile
casei, casnică), cf. sl.
gospodynja;
gospodăresc, adj. (economic,
priceput; de calitate);
gospodărește, adv. (
serios,
cum se
cuvine);
gospodăros, adj. (
priceput);
gospodări, vb. (a
conduce o
casă, a
administra; a căsători, a
deveni cap de
familie; refl., a întemeia o
familie);
gospodărie, s.f. (menaj, activitate casnică;
bunurile, averea unei
case;
pereche căsătorită,
familie);
gospodin, s.m. (
domn), din sl.
gospodinŭ, înv.,
rar.