gunói (-oáie),
s.n. –
1. Baligă. –
2. Murdărie. –
3. Resturi, rămășițe. – Megl.
gnoi. Sl.
gnoi (Miklosich,
Lexicon, 131; Cihac, II, 131; Conev 71), cf. bg.
gnoj. – Der.
gunoi, vb. (a
murdări, a
face baligă; a îngrășa pămîntul; refl., a
putrezi, a se
strica), cf. sl., bg.
gnojiti;
îngunoi, vb. (Mold., a îngrășa pămîntul);
gunoier, s.m. (
persoană care
ridică gunoiul);
gunoios, adj. (
murdar,
plin de
jeg);
gunoiște, s.f. (băligar), din sl.
gnoiste. Mag.
ganaj pare a proveni din
rom. (Candrea,
Elemente, 404).