gútă (gúte),
s.f. –
1. (
Banat) Picătură, cantitate
mică. –
2. (Trans.) Paralizie. –
3. Boală manifestată prin umflături
ale articulațiilor. Lat.
gŭtta (Pușcariu 750; REW 3928;
DAR). Ultimul
uz este neol.; pentru cel de al doilea, cf. sb., cr., slov., mag., rut.
gota „paralizie” (Cihac, II, 132); totuși,
DAR crede că acest sens s-a
putut dezvolta în
cadrul limbii rom. – Der.
gutos, adj. (care are gută).