hărăzí (hărăzésc, hărăzít),
vb. –
1. A da, a acorda. –
2. A dedica, a
închina. – Mr.
hărăsire, hărzire. Ngr. χαρίζω (Murnu 27), în
parte prin intermediul sl.
charizati. – Der.
hărăzeală (var.
hărăzitură), s.f. (înv., donație; închisoare);
hărăzitor, adj. (care
hărăzește). – Cf.
har, haram.