hamál (hamáli),
s.m. – Muncitor care transportă
poveri. – Var. (Mold.)
mahal. Mr.
hămal. Tc.
hamal, din arab.
hammâl, cf. per. cuman.
chamal (Șeineanu, II, 201; Lokotsch 806; Ronzevalle 82), cf. genov.
camallo, sp.
alhamel (Corominas, I, 125), ngr. χαμάλης,
alb.
hamal, sb.
amal, bg.
hamalin. – Der.
hamalesc, adj. (de
hamali);
hamalîc, s.n. (îndeletnicirea de hamal), din tc.
ham(m)alik, mr.
hămăliche;
măhălit, s.n. (Mold., îndeletnicirea de hamal);
măhălos, adj. (dezordonat), prin încrucișare cu
mătăhălos.