harbúz (harbúji),
s.m. –
Pepene verde,
lubeniță (Citrullus
vulgaris). Tc.
harbuz, karpuz (Roesler 606; Miklosich,
Fremdw., 75; Șeineanu, II, 209; Ronzevalle 126), din per.
gharbusa; cf. sp.
arbusa „
pepene de Astrahan”, ngr. ϰαρπούζι,
alb.
karpus, bg., sb.
karpuz. – Der.
harbuzesc, adj. (varietate de
pere);
harbuzărie, s.f. (plantație de
pepeni verzi). Din
rom. provine
pol.
arbuz (Miklosich,
Wander., 12), rut.
arbuzá.