hat (háturi),
s.n. –
1. Răzor,
hotar. –
2. Cîmp nelucrat, pîrloagă. – Var.
hatie. Rut.
hat „
dig” (
DAR; Scriban), datorită
formei specifice a
hatului. După Moldovan 425; din tc.
hatt „
linie”. – Der.
hătaș, s.m. (
vecin);
hătui, vb. (a fixa limite, a delimita; a fi
vecini);
hait, s.n. (Mold.,
dig), a
cărui der. nu este
clară;
hăti,, vb. (Bucov., a zăvorî; a îngrămădi), din rut.
hatyty „a
face dig”.