havaleá (havaléle),
s.f. –
1. Act,
țidulă a
sultanului referitoare la primirea tributului. –
2. Tribut, contribuție,
dare. Tc.
havale „
ordin de
plată” (Șeineanu, II, 312; Lokotsch 974), cf. ngr. χαβαλές „funcție”. – Der.
havalagiu, s.m. (slujbaș la finanțele turcești),
sec. XVIII, înv.