herb (hérburi),
s.n. –
Stemă, blazon. – Var. (înv.)
heghie, gherg(ie). Pol.
herb, din germ.
Erbe (
DAR), cf. bg.
gerb. –
Hereghie, s.f. (origine, stirpe,
neam),
sec. XVII, înv., pe care Drăganu,
Cronică numismatică, III, 12 (cf.
DAR)
îl reface din mag.
eredni „a proveni din , a descinde”, pare a fi doar o var. a cuvîntului anterior.