hóge (hógi),
s.m. –
1. Dascăl musulman. –
2. Imam. – Mr.
hoge, megl.
ogea. Tc.
hoca (Șeineanu, III, 65; Lokotsch 850; Ronzevalle 87), cf. ngr. χοτζᾶς, bg.
hodža, sb.
hoğa. – Der.
hogi, vb. (Munt., a
striga, a
țipa). Din aceeași
familie fac parte hogeghean, s.m. (înv., slujbaș
turc), din tc.
hocegian și
hoget, s.n. (document
autentic), din tc.
hoccet (
sec. XVIII, înv.).