húlă (húle),
s.f. –
1. Calomnie, ponegrire. –
2. Blasfemie,
ocară. –
3. (Adj.) Mizerabil. Sl.
chula (Miklosich,
Slaw. Elem., 51; Cihac, II, 144;
DAR; Conev 101), cf. bg.
hul, sb., slov.
hula, rus.
chula. – Der.
hulnic, adj. (înv., defăimător);
huli, vb. (a calomnia, a ponegri; a blasfemia; a disprețui), din sl.
chuliti;
hulitură, s.f. (înv., defăimare; înv., persecutare);
hulenie, s.f. (înv., blasfemie);
hulitor, adj. (calomniator);
huligan, s.m. (
om zdravăn, golan,
derbedeu),
primul sens prin confuzie cu
găligan iar al doilea, împrumutat cu cuvîntul, din
rus.
chuligan;
huliganism, s.n. (tulburare a ordinii și
moralei publice).