iárnă (iérni)
s.f. – Anotimpul cel mai friguros,
între toamnă și
primăvară. Mr.
iar(n)ă, megl.
iarnă, istr.
iǫrnę. Lat.
(tempora) hiberna (Diez, I, 239; Pușcariu 758; Densusianu,
Hlr., 158; Candrea-Dens., 800; REW 4126;
DAR), cf. it.
(in)verno, fr.
hiver, sp.
invierno, port.
inverno. Pl.
ierne e înv. Der.
ierna, vb. (a
petrece iarna; a fi iarnă; a
paște vitele în
timpul iernii), care
poate de
asemenea reprezenta
direct lat.
hibernāre, cf. mr.
arnedz (Pușcariu 768;
DAR);
iernător, adj. (care iernează);
iernat, s.n. (
faptul de a ierna);
iernăreț, adj. (de iarnă);
iernos, adj. (de iarnă);
iernatic, adj. (de iarnă);
iernoșa, vb. refl. (a se
apropia iarna);
înierna, vb. (a ierna; a
începe să se
facă frig);
desierna, vb. (a se
apropia primăvara).