icní (icnésc, icnít),
vb. –
1. A
sughița, a
suspina, a
geme. –
2. A gîfîi, a respira
greu în momentul în care se
face un efort. –
3. A
face un efort. –
4. A se sforța să vomite. – Var.
igni, hicni, hucni. Probabil creație expresivă, pe
baza lui
(h)ic, care exprimă
ideea de gîfîială sau de
sughiț, cu suf. de
asemenea expresiv, -
ni (Tiktin).
Coincide cu bg.
ikam, aorist
iknah (după
DAR și Candrea, bg. este
sursă a cuvîntului
rom.),
rus.
iknutĭ „a
sughița”, cf. sl.
lakati (Cihac, II, 151). Scriban
presupune un sl. *
iknǫti,
izvor al
rom. și al bg. Pare a fi cuvînt identic cu
hegni, vb. (a se da înapoi). – Der.
icneală, s.f. (
sughiț).