înconjurá (încónjur, înconjurát),
vb. –
1. A
face ocolul unui
loc, unui
obiect. –
2. A împrejmui, a străjui. –
3. A asedia, a încercui. –
4. A evita, a eschiva. –
5. A
merge spre o
țintă pe un traseu ocolit. Lat.
congyrare (Pușcariu 826; Candrea-Dens., 925;
DAR). Rezultatul normal,
încunjura, var.
destul de
frecventă, a
suferit o disimilație; cf.
jur, împrejur. – Der.
înconjurător, adj. (care înconjură);
înconjurime, s.f. (împrejurime).