intimidați, -te, adj. Cuprins de timiditate; care exprimă timiditatea; speriat; încurcat, zăpăcit. – V. intimida.
intimidez, vb. I. Tranz. și refl. A face să devină sau a deveni timid, a insufla cuiva sau a simți teamă, frică; a (se) speria; a (se) încurca, a (se) zăpăci, a (se) fâstâci. – Din fr. intimider.