vb. I. tr., refl. a (se) rupe continuitatea unui lucru, a (se) opri brusc (o lucrare, o acțiune etc.) II. tr. a lua cuvântul cuiva în timp ce vorbește. (după fr. interrompre)
s. f. acțiunea de a (se) întrerupe; oprire, suspendare. o fără ~ = neîntrerupt, continuu. ♢ intervenție care împiedică pe cineva să-și urmeze cursul vorbirii. ♢ (inform.) oprire temporară sau definitivă a unui program. (< întrerupe)