istóv1,
istóvuri, s.n. (înv.)
1. capăt, fine, sfârșit; (în loc. adj. și adv.)
de istov = până la sfârșit, de tot, cu totul,
gata, deplin, complet, cu desăvârșire, desăvârșit, definitiv, perfect,
bine de tot; pentru totdeauna, pe vecie, de veci;
fără istov =
fără încetare, necurmat, nesfârșit,
fără sfârșit.
2. pierzare, moarte;
de istov = de moarte, de grație, mortal.
3. încheierea unui cont, socoteală, decontare.
4. termen de
plată, achitare, lichidare, sumă scadentă.