jap
interj. – Cuvînt care exprimă
zgomotul produs de o lovitură, mai
ales de o
palmă. – Var.
jart, jnap. Creație expresivă. – Der.
japă, s.f. (Trans.,
nuia);
jepăi (var.
jepi, jăpăi, jopăi, jopoti, jupăi), vb. (a
lovi; a biciui; a trosni);
jepși, vb. (a
umple, a
înțesa), cu același semantism al lui
bucși sau al fr.
bourrer (după
DAR, în legătură cu
japșe „
iaz”);
jnăpăi, vb. (a
lovi, a
sparge).