júde (júzi),
s.m. –
1. În
vechea organizare socială, judecător municipal care îndeplinea uneori și funcția de
primar cu puteri limitate.
Apare în Moldova, cu acest
nume, din 1409; funcția sa
era pe viață și se transmitea. –
2. În Munt., în
sec. XVII,
om liber. –
3. În textele religioase,
domn, domnitor. –
4. Judecător, magistrat. –
5. (Trans.)
Primar. –
6. Conducător, căpetenie a unei
companii sau a unei
bresle. – Var.
judec. Lat.
iūdex (Pușcariu 913; Candrea-Dens., 908; REW 4599;
DAR), cf.
alb.
dzük, it.
giudice, prov., cat.
jutge, fr.
juge, sp.
juez,
port.
juiz. Pl.
vechi era judeci, din lat.
iudices (cf.
cap-capete,
om-oameni), de unde s-a refăcut sing. analogic
judec. Primele 3 sensuri sînt înv. – Der.
judeceasă, s.f. (Trans.,
nevastă de
primar);
judeci, vb. (înv., a
elibera);
judecie, s.f. (înv., libertate; înv., funcție de judecător; înv., judecătorie). – Cf.
județ, judeca.