KÁLIU
s.n. Metal alcalin moale, de culoare albă-argintie, foarte reactiv, care în natură se găsește sub formă de săruri și se întrebuințează ca îngrășământ agricol sau la fabricarea sticlei; potasiu. [Sil.
-liu pron.
-lìu; art.
káliul; simb.
K] (din germ.
Kalium < lat.
kali [din
salsola kali = săricică, ciurlan, plantă din care, prin ardere, se obținea sodă] < ar.
qalī, formă vulg. din
qily = săricică; cenușa rezultată în urma arderii ei; v. și
alcaliu) [def.
NODEX; etim.
TLF]