lamez, vb. I. Tranz. (Tehn.) A prelucra suprafața frontală, circulară a unei găuri cu ajutorul unei lame speciale, când strunjirea este dificilă. – Din fr. lamer.
s.m. invar. Preot-călugăr budist (în Tibet, în Mongolia și la calmuci). ♢ Marele lama sau Lama cel mare = șeful suprem al religiei budiste; dalai-lama. – Din fr. lama.
s.m. invar. Preot-călugăr budist (în Tibet, în Mongolia și la calmuci). ♢ Marele lama sau Lama cel mare = șeful suprem al religiei budiste; dalai-lama. – Din fr. lama.