leáncă (lénci),
s.f. –
1. Manta. –
2. Haină uzată. –
3. Femeie neglijentă. Rut.
ljanka „
haină de pînză de in”, din sl.
lininŭ „de in” (Cihac, II, 167;
Iordan,
Dift., 78;
DAR), cf.
pol.
lnjanka. Scriban derivă ultimul sens din
numele de
femeie (I)leana; cf. totuși, pentru evoluția semantică,
buleandră, treanță, hanță, etc.
Leancă, s.f. (urzitoare) pare să fie același cuvînt (sensul
ar fi de „alergătoare” și expresia
a umbla leanca „a hoinări”). Skok 71 și
DAR pleacă de la sb.
lijenka „
prăjină de
întins rufele spălate”;
dar semantismul nu este convingător.