liliác (liliéci),
s.m. –
Animal. – Mr.
lelic. Sl.
lilikŭ „cufundar” (Miklosich,
Slaw. Elem., 28; Miklosich,
Lexicon, 337; Cihac, II, 171; Tiktin), cf. sb.
ljiljak „
liliac”, rut.
lilik „
liliac”. Înrudirea
acestor cuvinte cu
ceh.,
rus.
lelek „varietate de rîndunele”, sb.
lelek „
barză”, bg.
lilek „
barză”, ngr. λέλέϰας „
barză”,
alb.
ljeljek „
barză”,
încă admisă în
general,
ar putea fi iluzorie; e
vorba probabil de
cuvinte der. din tc.
leylek „
barză” (Lokotsch 1294), independent de
cuvintele anterioare. Din
rom. se pare că provine mag.
liliák (Edelspacher 18).