tranz. 1) (obiecte sau părți ale unui obiect) A uni cu ajutorul unei substanțe cleioase; a împreuna cu ajutorul cleiului. 2) (scrisori, plicuri) A închide, umezind marginea cleioasă și suprapunând-o peste cealaltă. 3) (piese metalice) A uni prin topire sau prin presare în stare incandescentă; a suda. 4) (urmat de prepozițiile de, în, la) A apropia, alăturând strâns. ~ fruntea de geam. ♢ ~ (cuiva) o palmă a lovi cu palma pe cineva; a da (cuiva) o palmă. 5) A face să se lipească. 6) (pereți, crăpături de pe pereți) A acoperi cu un strat de lut frământat cu apă (în scopuri protectoare); a murui. /<sl. lĕpiti
intranz. 1) A se apropia, prinzându-se strâns (de ceva sau de cineva). ♢ A (nu) se ~ învățătura de cineva a fi incapabil de a-și însuși anumite cunoștințe. 2) (despre pleoape, ochi) A sta închis din cauza unor secreții vâscoase solidificate. ♢ A i se ~ (cuiva) ochii de somn a i se închide (cuiva) ochii de somn. 3) fam. (despre hrană) A fi de folos; a prii. 4) fig. A se apropia sufletește de cineva; a se atașa; a se lega. /<sl. lĕpiti
f. rar Produs de patiserie rotund și lățit obținut dintr-o bucată de aluat nedospit și copt pe vatră; turtă. [G.-D. lipiei] /cf. sb. lepinja