lújer (lújere),
s.n. –
Tulpină,
vrej, cocean. – Var.
hluj(er), luger, hlujan. Sb.
lužanj „
praz”,
lužan „narcisă”,
lužanjica „
zambilă”. Pentru tranziția semantică, cf. sp.
puerro și
porreta. Der. din sl.
hladŭ „bețișor” (Cihac, II, 139; Byhan 314) este mai
puțin probabilă. Din
hlujan s-a obținut
hlujer prin
schimb de suf. și
apoi hluj, sing. refăcut (Byck-
Graur 28).